francofoniei Vezi definitia »

sindiréi s.m. (reg.) țelină. Vezi definitia »

schimbéi, schimbéie, s.n. (înv.) lemn scobit în formă de jgheab, care se pune în locul unde un izvor iese din pământ. Vezi definitia »

béi (béi), s. m. – 1. Titlu nobiliar al Imperiului Otoman, rezervat guvernatorilor de provincii sau domnitorilor vasali ai Imperiului. Din punctul de vedere al administrației otomane, era și titlu al domnitorilor din Munt. și Mold. – 2. Unghi concav la arșice. – Mr. bei. Tc. beg sau bey (Roesler 589; Șeineanu, II, 43; Lokotsch 282), cf. ngr. μπέης, alb. bek, bg. bei. Vezi definitia »

BEILERBÉI, beilerbei, s. m. (Turcism înv.) Guvernator general al unei provincii turcești. [Pr.: bei-. – Var.: beglerbég, beglerbéi s. m.] – Tc. beyler-bey „beiul beilor”. Vezi definitia »