Definita cuvantului numen
NÚMEN s.n. (Fil.) Esență cognoscibilă numai prin rațiune. ♦ (La Kant) a) termen folosit pentru desemnarea lucrului în sine; b) libertatea, nemurirea sufletului și divinitatea. [Var. noumen s.n. / cf. fr. noumène, it. noumeno, germ. Noumenon < gr. noumenon – ceea ce este gândit].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu numen
elén (elénă), adj. – Din Grecia antică. – Var. (înv.) elin. Gr. Ἔλληνος (sec. XVI). – Der. elenic, adj.; helenism, s. n.; elenist, s. m.; eleniza, vb.; elinesc, adj. (înv., elen, grec; păgîn); elinește, adv. (în grecește). Vezi definitia »
SILÉN2 s. m. specie de macac din sudul Indiei. (< fr. silène) Vezi definitia »
METILÉN s. m. Radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen. – Din fr. méthylène, germ. Methylen. Vezi definitia »
CERIGÉN, -Ă adj. cerifer1. (< fr. cérigène) Vezi definitia »
GRADÉN s. n. 1. TreaptĂ? înaltĂ? la baza unui edificiu. 2. Fiecare dintre treptele cu scaune sau cu bĂ?nci dintrâ??un amfiteatru, stadion etc. 3. Denivelare de teren provenind din retragerea ghețarilor între o vale confluentĂ? și una principalĂ?. -Din fr. Gradin, it. Gradino Vezi definitia »