Definita cuvantului elen
elén (elénă), adj. – Din Grecia antică. – Var. (înv.) elin. Gr. Ἔλληνος (sec. XVI). – Der. elenic, adj.; helenism, s. n.; elenist, s. m.; eleniza, vb.; elinesc, adj. (înv., elen, grec; păgîn); elinește, adv. (în grecește).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu elen
PLIOCÉN s.n. (Geol.) Epoca (seria) superioară a neogenului. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. pli-o-. / < fr. pliocène, cf. gr. pleion – mai mare, kainos – recent]. Vezi definitia »
SPOROGÉN, -Ă adj. (Biol.) Care produce spori. [Cf. fr. sporogène, germ. sporogen]. Vezi definitia »
ESTROGÉN s.n. Hormon feminin care determină apariția estrului (1). [Scris și oestrogen. / < fr. oestrogène]. Vezi definitia »
GREN s. n. (met.) FurtunĂ? localĂ?, bruscĂ? și de scurtĂ? duratĂ?, însoțitĂ? de ploaie, grindinĂ? sau ninsoare. -Din fr. Grain /de vent/ Vezi definitia »
OROGÉN s. n. regiune vastă a scoarței terestre cu mari mișcări tectonice. (< fr. orogène) Vezi definitia »