BÓMBĂ s.f. 1. Proiectil (lunguieț) cu încărcătură explozivă, incendiară etc., folosit la bombardamentele de aviație. ◊ Bombă atomică = proiectil având ca exploziv energia obținută prin dezagregarea atomului; bombă cu hidrogen = bombă bazată pe o reacție termonucleară, prin care atomii de hidrogen se transformă în atomi de heliu cu o uriașă degajare de căldură și de energie; ♦ Bombă vulcanică = bucată (rotundă) de lavă, azvârlită de un vulcan de obicei la începutul erupției. 2. Recipient folosit în medicină pentru gaze sau substanțe radioactive. 3. (Peior.) Cârciumă sordidă, murdară. 4. (Fig.; sport) Lovitură puternică de minge. 5. (Fig.; argou) Știre, fapt care produce senzație. [Var. boambă s.f. / < fr. bombe, it. bomba, cf. lat. bombus, gr. bombos – zgomot]. Vezi definitia »

tufă adj. invar. total ignorant într-o problemă, care nu știe nimic, care este complet pe dinafară. Vezi definitia »

HUMORÉSCĂ s. f. Mică compoziție instrumentală cu caracter sprinten și glumeț. – Din germ. Humoreske, fr. humoresque. Vezi definitia »

VIZIONÉZĂ s. f. aparat optic pentru examinat clișeele fotografice de format mic, diapozitivele ori filmele pentru montaj. (< fr. visionneuse) Vezi definitia »

tấrsă², tấrse, s.f. (reg.) roabă mare. 2. barbă mare. 3. nume de plantă. 4. târnăcop. Vezi definitia »