scofelitúră, scofelitúri, s.f. (reg.) scotocire, cotrobăire. Vezi definitia »

dătătúră, dătătúri, s.f. (înv.) lovitură. Vezi definitia »

pălúcă, pălúce, s.f. (reg.) mămăligă moale. Vezi definitia »

FIGÚRĂ s.f. 1. Chip, față, obraz. 2. Formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imaginea plastică (desenată, pictată, sculptată) a unui corp. ◊ Figură geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe. ♦ Carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje (valet, damă etc.). ♦ Fiecare dintre piesele de șah (cu o formă caracteristică). 3. Persoană; personalitate. 4. Personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare. 5. Reprezentare, imagine simbolică sau alegorică. ◊ Figură de stil (sau poetică) = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt în vers sau în proză. V. trop. ♦ Figurile silogismului = forme de silogism determinate de poziția termenului mediu în premise. 6. Poziție, mișcare (la dans, la scrimă etc.). [< it., lat. figura]. Vezi definitia »

APOFTÉGMĂ, apoftegme, s. f. Maximă, sentință. – Fr. apophtegme (< gr.). Vezi definitia »