Definita cuvantului obligație
OBLIGÁȚIE s.f. 1. Datorie; angajament, îndatorire. ♦ Obligațiune (2) [în DN]. ♦ Act prin care cineva se obligă sau este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 2. Datorie morală; motiv de recunoștință. [Gen. -iei, var. obligațiune s.f. / cf. lat. obligatio, fr. obligation, rus. obligațiia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu obligație
APOFONÍE s.f. Schimbare a vocalei radicale a unui cuvânt în diferite forme flexionare, potrivit unor legi constante. [Gen. -iei. / < fr. apophonie, cf. gr. apo – departe, phone – sunet]. Vezi definitia »
PANMIXÍE s. f. (biol.) particularitate a speciilor constând în aceea că fiecare femelă dintr-o populație poate fi fecundată de oricare dintre masculii din mediul ambiant. (< fr. panmixie) Vezi definitia »
DEZORGANIZÁȚIE s. f. (Înv.) Dezorganizare. – Fr. désorganisation. Vezi definitia »
MUNGERÍE, mungerii, s. f. (Înv.) Lumânărie. – Mungiu (înv. „lumânărar” < tc.). Vezi definitia »
FOTOFONÍE s. f. Transmitere a sunetelor prin intermediul razelor luminoase. – Din fr. photophonie. Vezi definitia »