Definita cuvantului obliterație
OBLITERÁȚIE s.f. 1. Obliterare. 2. Astupare a unui vas de sânge printr-un cheag sau prin îngroșarea pereților; obstrucție (1). [Gen. -iei, var. obliterațiune s.f. / cf. fr. oblitération, lat. oblitteratio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu obliterație
INFRAMICROBIOLOGÍE s.f. Știință care studiază inframicrobii; virusologie. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < infra- + microbiologie]. Vezi definitia »
CORELÁȚIE, corelații, s. f. 1. Relație, legătură reciprocă între două sau mai multe lucruri sau fenomene; relație în care unul dintre termeni nu poate exista fără celălalt. 2. Dependență reciprocă, relație a două fenomene sau procese între variațiile cărora există o anumită legătură. – Din fr. corrélation. Vezi definitia »
SPECTROFOTOMETRÍE s. f. parte a opticii, determinarea intensității radiațiilor monocromatice dintr-un spectru. (< fr. spectrophotométrie) Vezi definitia »
BILOGÍE s.f. (Liv.) Dilogie. [< fr. bilogie]. Vezi definitia »
RADIOTELEGRAFÍE s. f. Comunicație telegrafică prin unde electromagnetice; telegrafie fără fir. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélégraphie. Vezi definitia »