Definita cuvantului obnubilație
OBNUBILÁȚIE s.f. (Med.) Obnubilare. ♦ Întunecare, slăbire a vederii; (p. ext.) slăbire a memoriei, diminuare a inteligenței. [Gen. -iei, var. obnubilațiune s.f. / cf. fr. obnubilation, lat. obnubilare – a acoperi cu un nor].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu obnubilație
gingíe (gingíi), s. f. – Țesut care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și a măselelor. – Mr. dzindzie, istr. (žinžire). Lat. gingῑva (Diez, I, 206; Pușcariu 721; Candrea-Dens., 745; REW 3675; DAR), cf. it., prov., port. gingiva (calabr. gringria), fr. gencive, sp. encía. În Trans. de Nord se folosește var. gingină, care explică și istr. Cf. ALR, I, 31. Din rom. provine ngr.τσιντσία (Murnu, Lehnwörter, 45). – Der. îngingia, vb. (a se face bobul de porumb; a prospera, a se îmbogăți). Vezi definitia »
LIPAZEMÍE s. f. cantitatea de lipază din serul organic. (< fr. lipasémie) Vezi definitia »
BIOGEOGRAFÍE s. f. Știință care studiază repartiția organismelor animale și vegetale pe suprafața pământului. [Pr.: bi-o-ge-o-] – Din fr. biogéographie. Vezi definitia »
suprematie Vezi definitia »
GRAFOMETRÍE s.f. Studiul comparativ al grafiilor și al grafismelor (pentru identificarea scrisului). [< fr. graphométrie, cf. gr. graphein – a scrie, metron – măsură]. Vezi definitia »