Definita cuvantului ofițiu
OFÍȚIU s.n. v. oficiu.
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ofițiu
EPICÓRIU, -IE adj. (Liv.) Indigen; nativ. [Pron. -riu. / < it. epicorio, cf. gr. epichorios]. Vezi definitia »
vizitíu (-íi), s. m. – Birjar, căruțaș. – Var. Mold. vezeteu. Mag. vezetö (Tiktin), cf. sl. vozotaĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 455). Vezi definitia »
burghíu (burghíe), s. n. – Sfredel. – Mr. burghie, megl. burghiiă. Tc. burgü (DAR); cf. alb. burgi, bg., sb. burgija. Vezi definitia »
arpégiu (arpégii), s. n. – Executare succesivă a notelor unui acord. It. arpeggio. Vezi definitia »
ABAGÍU, abagii, s. m. Persoană care se ocupă cu fabricarea sau cu vânzarea abalei2; abager. – Din tc. abacı. Vezi definitia »