Definita cuvantului opercul
OPÉRCUL s.n. Membrană osoasă care acoperă și protejează branhiile la pești. ♦ Organ care închide scoica anumitor moluște. ♦ Strat subțire care închide celulele în care se află larvele albinelor. ♦ (Bot.) Căpăcel cu care se termină capsula la mușchi. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. opercule, cf. lat. operculum].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu opercul
MULTICÁUL, -Ă adj. (Despre plante) Mult ramificat, cu multe trunchiuri. [Pron. -ca-ul. / < fr. multicaule, cf. lat. multicaulis]. Vezi definitia »
CÚMUL s. n. 1. deținere a mai multor funcții, atribuții etc. de către o singură persoană. 2. (gram.) deținere a mai multor valori sau funcții de către un cuvânt, o expresie. (< fr. cumul, lat. cumulus) Vezi definitia »
Lerul este o denumire specifică (un regionalism) folosit în partea de nord a Transilvaniei însemnând cuptor. Vezi definitia »
FUNÍCUL, funiculi, s. m. (Biol.) Fir care fixează ovulul de placentă. – Din fr. funicule, lat. funiculus. Vezi definitia »
termenul stiintic folosit pentru a defini sexul oral aplicat unei persoane de sex feminin; Vezi definitia »