PREMEDITÁȚIE s.f. (Rar) Premeditare. [Gen. -iei. / < fr. préméditation, lat. praemeditatio]. Vezi definitia »

ANTROPOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul originii, evoluției și variabilității biologice a omului, în corelație cu condițiile naturale și social-culturale. – Din fr. anthropologie Vezi definitia »

RACHÍE s. f. v. rachiu. Vezi definitia »

IRANOLOGÍE s. f. iranistică. (< fr. iranologie) Vezi definitia »

INVOCÁȚIE, invocații, s. f. Faptul de a invoca; chemare în ajutor. ♦ Spec. Chemare (cu valoare stilistică) adresată de către un poet muzei pentru a-l ajuta în realizarea creației sale artistice. ♦ Procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj (de obicei istoric) absent. [Var.: invocațiúne s. f.] – Din fr. invocation, lat. invocatio, -onis. Vezi definitia »