BROSCĂRÍȚĂ, broscărițe, s. f. Plantă erbacee acvatică cu flori verzui; iarba șarpelui, limba-apei (Triglochin palustris). – Broască + suf. -ăriță. Vezi definitia »

BECÁȚĂ s.f. Pasăre migratoare de baltă, cu ciocul și picioarele lungi, a cărei carne este foarte gustoasă. [Cf. fr. bécasse, it. beccaccia]. Vezi definitia »

știoálnă, știoálne, s.f. (reg.) 1. baltă mocirloasă. 2. bulboană; loc mai adânc în albia unui râu, bun de scăldat. 3. groapă cu apă; gropan. 4. galerie în mină. 5. mină (de aur). 6. (în forma: știolnă) lutărie. 7. teren mlăștinos. 8. fântână nepietruită. 9. copcă în gheață. 10. (în forma: știolnă) deșert (gol) la cal. Vezi definitia »

LUMINESCÉNȚĂ s. f. proprietate a unor substanțe de a emite radiații luminoase, care nu sunt de natură termică. (< fr. luminescence) Vezi definitia »

TELEMORFÓZĂ s. f. (biol.) schimbare a formei unui organ(ism) sub influența unor stimuli care acționează de la distanță. (< fr. télémorphose) Vezi definitia »