Definita cuvantului ostiolă
OSTIÓLĂ s.f. 1. (Bot.) Orificiu microscopic la frunze prin care se face schimbul de gaze cu atmosfera. 2. (Geol.) Revărsare de materie semilichidă formând mușuroaie de noroi în regiunile periglaciare cu îngheț peren. [Pron. -ti-o-. / < fr. ostiole, cf. lat. ostiolum].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ostiolă
ȘOAVĂ, șoave, s. f. (Reg.) Albia unui șuvoi de apă de ploaie, în zonele de deal. Vezi definitia »
róșcovă (-ve), s. f. – Cornul-caprei (Ceratonia siliqua). – Mr. roșcuvă. Sl. rožikovŭ „silicvă”, din rogŭ „corn” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 304; Conev 49), cf. bg. rožkov. – Der. roșcov, s. m. (arbore mediteranean care face roșcove). Vezi definitia »
IZOCATABÁZĂ s. f. linie care unește punctele cu aceeași intensitate a mișcării de scufundare a scoarței terestre. (< fr. isocatabase) Vezi definitia »
múdă s.f. (reg.) totalitatea sforilor cu care se strâng pânzele la o corabie. Vezi definitia »
NONBELIGERÁNȚĂ s. f. atitudine de neparticipare (provizorie) la un război. (< fr. non-belligérance) Vezi definitia »