podéi, podéie, s.n. (reg.) 1. pod (la șură, la grajd) unde se păstrează fânul; podeț. 2. (înv.) pridvor. 3. (înv.) scenă, estradă. 4. platou, podiș, tăpșan. 5. mobilă. 6. poiană. 7. (înv.) teren mlăștinos. Vezi definitia »

TULEI s.n. tulpină de porumb, cocean. Vezi definitia »

cederei s. m. pl. (peior.) membri ai C.D.R. (Convenția Democrată Română). Vezi definitia »

RESTÉI s. n. v. resteu. Vezi definitia »

costréi s.m. (reg.) 1. plantă tăioasă de lac, cu foaia lată; inspică, huler, sad. 2. mare plantă ierboasă cu flori purpurii; bălur, belengher. 3. iarbă-bărboasă. 4. mohor. 5. odos. 6. mei-păsăresc. 7. țăpoșică. 8. coada-vulpii. Vezi definitia »