NORMATIVÍSM s.n. Curent în filozofia contemporană a dreptului, care definește dreptul ca o totalitate de norme independente de condițiile sociale. [< fr. normativisme]. Vezi definitia »

MARINÍSM s. n. varianta italiană a stilului bombastic; afectare, prețiozitate a stilului. (< it. marinismo, fr. marinisme) Vezi definitia »

PAROXÍSM s. n. 1. intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ◊ surescitare, tulburare extremă. 2. intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. (< fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, gr. paroxysmos) Vezi definitia »

CONCEPTÍSM s. n. școală literară spaniolă din sec. XVII caracterizată prin elaborarea excesivă a expresiei, erudiție, prin abuz de metafore noi și paradoxale și prin cultivarea efectelor surprinzătoare. (<fr. conceptisme) Vezi definitia »

MURALÍSM s. n. curent artistic din sec. XX caracterizat prin mari picturi murale pe teme populare sau pentru propagandă națională. (< fr. muralisme) Vezi definitia »