SPECTROFOTOMETRÍE s. f. Ramură a opticii care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice care constituie spectrul unei radiații compuse. – Din fr. spectrophotométrie. Vezi definitia »

PERFORÁȚIE s. f. perforare; gaură realizată prin perforare. ◊ (med.) mic orificiu într-un organ cavitar sau în viscere, apărut în urma unui proces patologic. (< fr. perforation, lat. perforatio) Vezi definitia »

TIFLOLOGÍE s.f. Ramură a defectologiei care se ocupă cu studiul orbilor. [Gen. -iei. / cf. it. tiflologia, fr. typhlologie < gr. typhlos – orb, logos – știință]. Vezi definitia »

VENTRICULOGRAFÍE s.f. Explorare radiologică a ventriculilor cerebrali după introducerea de aer sau după puncția acestora. [Gen. -iei. / < fr. ventriculographie, cf. lat. ventriculus – ventricul, gr. graphein – a scrie]. Vezi definitia »

Felatie Vezi definitia »