CARBOHEMOGLOBÍNĂ s. f. Compus instabil care se formează în sânge, în proporție foarte mică, din bioxid de carbon și hemoglobină. – Din fr. carbohémoglobine. Vezi definitia »

zaceálă, zăcéle, s.f. (înv.) capitol, secțiune. Vezi definitia »

NACÉLĂ, nacele s. f. 1. Cabină (deschisă) atârnată de un balon pentru a transporta echipajul, lestul, instrumentele etc. ♦ Cabină metalică închisă în care se află echipajul și motoarele unui dirijabil. 2. Vas de laborator de formă alungită, folosit pentru calcinări. – Din fr. nacelle. Vezi definitia »

CONTRASEMNĂTÚRĂ s.f. Semnătură a unui funcționar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană actul. [După fr. contreseing]. Vezi definitia »

OXIACETILÉNĂ s. f. (Chim.) Combinație a acetilenei cu oxigen. [Pr.: -xi-a-] – Din fr. oxyacétylène. Vezi definitia »