CÍRUS s.m. (Met.) Tip de nori de culoare albă strălucitoare, formați din particule de gheață, care plutesc izolați la mare înălțime. [Pl. -uși. / < fr., lat. cirrus]. Vezi definitia »

BÓLUS s. n. argilă fină, folosită ca diluant solid. (< germ. Bolus) Vezi definitia »

NAÚPLIUS s.m. Formă larvară la unele crustacee. [Pron. na-u-pli-us. / < fr. nauplius, cf. gr. naupleios – navigator]. Vezi definitia »

BERZELIUS [bærsélius], Jöns Jacob, baron (1779-1848), chimist și mineralog suedez. Prof. univ. la Stockholm. Unul dintre creatorii chimiei moderne. A izolat numeroase elemente: seleniul, siliciul, toriul, titanul și a introdus notațiile prin simboluri chimice, precum și noțiunile de izomerie, alotropie, cataliză ș.a. În 1814, a publicat o tabelă de mase atomice (de echivalenți) pe baza teoriei electrochimice a afinității chimice (teoria dualistă), pe care a elaborat-o în 1812. Vezi definitia »

OPISTOTÓNUS s.n. Contracție a mușchilor spinării care curbează corpul înapoi. [< fr. opisthotonos, cf. gr. opisthen – în spate, tonos – tensiune]. Vezi definitia »