OPȚIÚNE s.f. 1. Faptul sau posibilitatea de a opta, de a alege între două sau mai multe lucruri; (spec.) drept al cuiva de a-și alege cetățenia; optare. 2. Condiție existentă în unele tranzacții comerciale, potrivit căreia i se acordă cumpărătorului un termen în care el poate definitiva tranzacția sau poate renunța la ea, pe când pentru vânzător obligația rămâne fermă. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. option, lat. optio]. Vezi definitia »

foámene s.f.(înv.) foamete. Vezi definitia »

DELAȚIÚNE, delațiuni, s. f. Denunțare, denunț; pâră. [Pr.: -ți-u] – Din fr. délation, lat. delatio, -onis. Vezi definitia »

MICȚIÚNE, micțiuni, s. f. Urinare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. miction. Vezi definitia »

BUBALÍNE s.f.pl. (Zool.) Specie de vite cornute înrudite cu taurinele, cuprinzând bivolii. [< fr. bubalines, cf. gr. boubalos – bivol]. Vezi definitia »