ORFÍSM s.n. 1. Doctrină de mistere orfice care preconiza dualismul suflet-corp, considerând corpul ca „temniță” a sufletului, precum și credința în metempsihoză. 2. (Arte) Tendință în pictură, care, prin folosirea culorilor dure urmărind efecte poetice și muzicale, crea impresia de mișcare și luminozitate, anunțând astfel arta abstractă. [< fr. orphisme]. Vezi definitia »

IZOLAȚIONÍSM s. n. 1. politică a unui stat care se izolează de celelalte state. 2. (med.) tendință de izolare a contactelor sociale. (< fr. isolationnisme) Vezi definitia »

GONGORÍSM s.n. Manieră literară apărută în Spania, care se caracterizează prin abuz de imagini și întorsături de fraze pompoase; cultism. [< fr. gongorisme, cf. Luis de Góngora – poet spaniol]. Vezi definitia »

SUBSTANȚIALÍSM s.n. Denumire dată teoriilor care susțin existența substanței (2). [Pron. -ți-a-. / < fr. substantialisme]. Vezi definitia »

ACTINOTROPÍSM s.n. (Biol.) Tendința de îndreptare a plantelor către razele de lumină. [< fr. actinotropisme, cf. gr. aktis – rază, tropos – învârtire]. Vezi definitia »