CURTÍNĂ, curtine, s. f. Porțiune de zid care unește flancurile a două bastioane. ♦ Fiecare dintre părțile pavilionului care înconjură un blazon regal. – Din fr. courtine. Vezi definitia »

TÍNCĂ, tinci, s. f. (Reg.) Curcă. Vezi definitia »

GHIPSOTÉCĂ s. f. 1. colecție de statuete și de plăci ornamentale de ghips. 2. loc special amenajat pentru păstrarea ghipsotecii (1). (< fr. gypsothèque) Vezi definitia »

míșeniță, míșenițe, s.f. (reg.) amestec de oameni. Vezi definitia »

pléșmă, pléșme, s.f. (reg.) boală care se manifestă prin inflamarea mucoasei bucale; stomatită. Vezi definitia »