CLÁSIC, -Ă adj. 1. referitor la lumea antică greco-latină; caracteristic acesteia. ◊ conform normelor artei antice greco-latine. 2. referitor la clasicism (1). 3. (despre opere literare, artistice etc.) care poate servi ca model de perfecțiune. ◊ (despre scriitori, artiști etc.; și s. m.) care aparține clasicismului, de mare valoare, a cărui operă rămâne în patrimoniul cultural-științific al unui popor sau al lumii; model. 4. care are loc în mod obișnuit în anumite circumstanțe; obișnuit; tipic, caracteristic. (< fr. classique, lat. classicus) Vezi definitia »

ELECTROTERÁPIC, -Ă, electroterapici, -ce, adj. De electroterapie, referitor la electroterapie. – Din fr. électrothérapique. Vezi definitia »

FINO-ÚGRIC, -Ă adj. limbi ĕ = familie de limbi vorbite în nordul și centrul Europei și în nordul Asiei: finlandeza, estona, lapona, maghiara etc. (după fr. finno-ougrien, germ. finnougrisch) Vezi definitia »

TAUTOLÓGIC, -Ă, tautologici, -e, adj. Care are caracter de tautologie. [Pr.: ta-u-] – Fr. tautologique. Vezi definitia »

MEZÓNIC, -Ă, mezonici, -ce, adj. Referitor la mezoni, care aparține mezonilor. – Mezon + suf. -ic. Vezi definitia »