FLÁUT s.n. Instrument de suflat, alcătuit dintr-un tub lung de lemn sau de metal, cu găuri și clape. [Pron. fla-ut, pl. -ute, (s.m.) -uți. / < it. flauto]. Vezi definitia »

ARHICUNOSCÚT, -Ă adj. Foarte cunoscut. [< arhi- + cunoscut]. Vezi definitia »

ÎNNĂSCÚT, -Ă adj. Cu care se naște cineva; congenital. [Cf. fr. inné, lat. innatus]. Vezi definitia »

ȚINÚT, -Ă, ținuți, -te, adj. v. ȚINE. – [DEX '98] Vezi definitia »

HIPNOTERAPEÚT, -Ă s. m. f. medic specialist în somnoterapie. (< hipno- + terapeut) Vezi definitia »