uib (oib) s.n. (reg.; în expr.) uibul locului = orbește, la noroc, pe nimereală. Vezi definitia »

PEDOTRÍB s.m. Maestru de gimnastică pentru copii în Grecia antică. [< fr. pédotribe, cf. gr. paidotribes]. Vezi definitia »

CARAÍB, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Caraibe. ◊ (s. f.) limbă indiană vorbită de caraibi. (< fr. caraïbe) Vezi definitia »

CRIB s. n. construcție de lemn, de zidărie sau de metal, executată în albia unui râu, pentru protecția unui sorb. (< germ. Kribbe) Vezi definitia »

jib², jíbă, adj. (reg.) Bine dezvoltat, tare, puternic, zdravăn, mare. Vezi definitia »