TERPÍN s.n. (Med.) Hidrat de terebentină, care se prezintă sub formă de pulbere albă sau de cristale incolore, cu miros aromatic, folosită ca expectorant. [< fr. terpine]. Vezi definitia »

SIBILÍN, -Ă adj. (Rar) Sibilic. ◊ Cărți sibiline = culegere de oracole, păstrată la Roma, care era consultată ori de câte ori republica era în primejdie. [Cf. lat. sibyllinus, fr. sibyllin]. Vezi definitia »

coácin (-nă), adj. – (Oaie) cu capul brun. – Mr., megl. coațin. Lat. coccĭnus „roșu” (Candrea, Éléments, 65; Pușcariu 383; Candrea-Dens., 382; REW 2008; Diculescu, Elemente, 438); cf. alb. kuatšë „cîrmîz”. Vezi definitia »

CONTRAÓRDIN s.n. Ordin care revocă un alt ordin anterior. [< contra- + ordin, după fr. contrordre]. Vezi definitia »

SELSÍN s.n. Mașină electrică de putere mică pentru traducerea și transmiterea la distanță a deplasărilor sau a vitezelor unghiulare. [< fr., engl. selsyn]. Vezi definitia »