DOLOMÍTĂ s.f. Mineral alcătuit din carbonat de calciu și de magneziu, care intră în constituția unor mari masive muntoase; (p. ext.) rocă calcaroasă care conține magneziu. [Var. dolomit s.n. / < fr. dolomite, cf. Dolomieu – mineralog francez]. Vezi definitia »

a fi gros la pungă expr. a fi foarte bogat. Vezi definitia »

MEZENCHIMATÓZĂ s. f. degenerescență a țesuturilor provenite din mezenchim. (< fr. mésenchymatose) Vezi definitia »

TĂBLÍȚĂ, tăblițe, s. f. Diminutiv a lui tablă¹. 1. Placă dreptunghiulară de ardezie, înrămată în lemn, pe care scriau cu condei de piatră școlarii începători. 2. (La romani) Placă mică acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria cu un stilet. 3. (Înv.) Carnețel în care se notau diverse fapte, maxime etc. – Tablă¹ + suf. -iță. Vezi definitia »

FÚGĂ², fugi, s. f. Formă muzicală polifonică pe două sau mai multe voci, în care o melodie expusă de o voce este reluată pe rând de celelalte voci și dezvoltată după legile contrapunctului. – Din it. fuga. Vezi definitia »