Definita cuvantului percheziție
PERCHEZÍȚIE s.f. Cercetare făcută la un ordin al organelor puterii de stat asupra unei persoane bănuite de o infracțiune sau la domiciliul acesteia. ♦ (p. ext.) Cercetare amănunțită, scotocire. [Gen. -iei, var. perchezițiune, perchiziție s.f. / < fr. perquisition, cf. lat. perquisitio – cercetare].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu percheziție
HUMĂRÍE, humării, s. f. (Rar) Loc de unde se scoate humă. – Humă + suf. -ărie. Vezi definitia »
JANDARMERÍE s. f. poliție militară care menține siguranța publică. ◊ localul în care își are sediul (< fr. gendarmerie) Vezi definitia »
EXACERBÁȚIE s.f. (Liv.) Exacerbare; intensificare a unei dureri, a unei pasiuni. [Gen. -iei, var. exacerbațiune s.f. / < fr. exacerbation]. Vezi definitia »
EUTIMÍE s.f. (Liv.) Liniște sufletească. [Gen. -iei. / < fr. euthymie, cf. lat., gr. euthymia]. Vezi definitia »
ONICOPATÍE s. f. onichie. (< fr. onychopathie) Vezi definitia »