OPĂRITÓR, -OÁRE, opăritori, -oare, adj. (Rar; adesea substantivat) Care opărește. – Opări + suf. -tor. Vezi definitia »

MACULATÓR s.n. Caiet (din hârtie de calitate inferioară) folosit pentru concepte, note etc. [Cf. it. maculatore]. Vezi definitia »

ZBIERĂTÓR, ZBIERĂTOÁRE, zbierătóri, zbierătoáre, adj. Care strigă, zbiară. (zbiera + suf. -ător) Vezi definitia »

STĂPÂNITÓR, -OÁRE, stăpânitori, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. Care stăpânește, care ține sub stăpânirea sa. ♦ Care domină; dominant, dominator. II. S. m. și f. 1. Persoană care domnește într-o țară; domnitor. 2. Proprietar, posesor, stăpân. – Stăpâni + suf. -tor. Vezi definitia »

BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face bine, care folosește. 2. S. m. și f. Persoană care face bine altora. – Bine + făcător (după fr. bienfaiteur și bienfaisant). Vezi definitia »