NUCȘOÁRĂ, nucșoare, s. f. 1. Diminutiv al lui nucă (1). 2. Sămânța aromată a nucșorului (2), folosită drept condiment. [Var.: nucușoáră s. f.] – Nuc + suf. -șoară. Vezi definitia »

PRÍJMĂ s. f. v. preajmă. Vezi definitia »

meteáhnă (metéhne), s. f. – 1. (Înv.) Stricăciune, cusur, neplăcere, neajuns, supărare. – 2. Imperfecțiune, defect, lipsă, daună, pată. Creație expresivă, bazată pe ideea de „imperfecțiune” exprimată prin aceleași mijloace ca în metehău, cf. și mătăhală, metearcă; finala ca în bahnă, care este posibil să fie de asemeni cuvînt expresiv. Der. din sb., cr. mahana (Cihac, II, 194) nu pare posibilă; cea de la beteag „bolnav” (Tiktin; Scriban) se bazează pe o var. beteahnă, folosită de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbală a acestui autor este cunoscută, e vorba mai curînd de o indicație în plus asupra originii sale expresive. Vezi definitia »

CORESPONDÍNȚĂ s.f. v. corespondență. Vezi definitia »

PARAVALÁNȘĂ s. f. construcție de piatră sau de beton destinată protejării unei căi de comunicație montane contra avalanșelor. (< fr. paravalanche) Vezi definitia »