RÚMEN¹, rumene, s. n. Primul și cel mai mare compartiment al stomacului rumegătoarelor, de forma unui sac dublu, care ocupă întreaga cavitate abdominală stângă și o parte din cavitatea abdominală dreaptă și în care se înmagazinează alimentele și se macerează sub influența florei bacteriene, a fermenților și a mișcării pereților; ierbar². – Din fr. rumen. Vezi definitia »

termen relativ nou (cu referinta la romanele fantastice) desemnind situatii de involutie sau dezastru (umanșocial,economic)çare pot surveni in urma unuor aplicari nucontrolate a tehnicii/tehnologiei/stiintei ori o degradare a raporturilor sociale (utilizarea descoperirilor stiintifice si tehnice in scopuri meschineçriminale etc.) Vezi definitia »

AUTOANTIGÉN, autoantigene, s. n. (Biol.) Antigen propriu organismului, care poate iniția un răspuns imun în cursul unei boli autoimune.[Pr.: a-u-to-an-] – Din fr. auto-antigène. Vezi definitia »

CAZEINOGÉN s. n. formă solubilă a cazeinei. (< fr. caséinogène) Vezi definitia »

CATEHÚMEN, -Ă s. m. f. adult care primește învățătura religioasă în vederea botezului (în creștinismul primitiv). (< fr. catéchumène) Vezi definitia »