POSLÚȘNIC, poslușnici, s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări. ♦ P. gener. (Înv.) Slujitor, servitor. 2. (Înv.) Infirmier. [Var.: (înv.) poslújnic s. m.] – Din sl. poslušĩnikŭ. Vezi definitia »

OSMOMÉTRIC, -Ă, osmometrici, -ce, adj. Referitor la osmometrie, de osmometrie. – Din fr. osmométrique. Vezi definitia »

NUMÉRIC, -Ă, numerici, -e, adj. Care aparține numerelor, privitor la numere; exprimat prin numere. – Din fr. numerique, it. numerico. Vezi definitia »

ISOÉDRIC, -Ă adj. v. izoedric. Vezi definitia »

mâșníc s.n. (reg.) ladă în care cade făina la moară. Vezi definitia »