mansúp (mansúpuri), s. n. – Însărcinare, serviciu. Tc. mansup (Șeineanu, 246; Ronzevalle 165), cf. ngr. μανσούπι, sb. mansub. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

ZASTÚP, zastupuri, s. n. (Reg.) Hârleț mare folosit la săpat pe fundul bălților. – Din rus., ucr. zastup. Vezi definitia »

strup (-puri), s. n. – 1. Frînghie. – 2. Curea de ham. – Mr. strop „prăjină”. Lat. struppus, stroppus (Pascu, I, 162; Candrea, cf. REW 8321), poate indirect pentru rom. Vezi definitia »

ZERMACÚP, zermacupi, s. m. Monedă turcească de aur, care a circulat și în țările române în sec. XVIII-XIX. – Din tc. zermahbup. Vezi definitia »

trup (-puri), s. n. – Corp. – Mr., megl. trup. Sl. trupŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49, Cihac, II, 425; Conev 87), cf. bg., sb., cr., slov. trup, pol. trup „cadavru”. – Der. trupesc, adj. (corporal); trupește, adv. (corporal); trupeș, adj. (corpolent); trupeșie, s. f. (corpolență); trupean, adj. (înv., corporal); trupos, adj. (corpolent); trupoșie, s. f. (corpolență); întrupa, vb. (a incarna; a personifica). – Țig. sp. trupó, drupo (Besses 70 și 163), provine din rom. sau dintr-un idiom sl. – Cf. trupiță, tulpină. Vezi definitia »