PÓCIE, pocii, s. f. (Reg.) 1. Arac. 2. (La pl.) Pari cu care se împrejmuiește un loc; pari subțiri cu un mănunchi de iarbă în vârf, cu care se delimitează unele parcele, porțiuni de teren etc. 3. Bățul undiței. – Et. nec. Vezi definitia »

TÂȚOÁIE, tâțoi, s. f. (Bot.; reg.) Smântânică (2) (Orobanche cumana). – Et. nec. Vezi definitia »

ERÉCȚIE, erecții, s. f. Umflare a anumitor țesuturi organice, îndeosebi a corpurilor cavernoase ale organelor genitale. – Din fr. érection. Vezi definitia »

RADIOENCICLOPEDÍE s. f. transmisiune radiofonică de cunoștințe enciclopedice. (< radio² + enciclopedie) Vezi definitia »

DOFTORÍE s. f. v. doctorie. Vezi definitia »