Definita cuvantului olog
OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu olog
FARMACOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în farmacologie. (< fr. pharmacologue) Vezi definitia »
hălegióg s.m. (înv.) măsură de 12 cupe. Vezi definitia »
CANCEROLÓG, -Ă s. m. f. oncolog. (< fr. cancérologue) Vezi definitia »
SEMIOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în semiologie. (< fr. sémiologue) Vezi definitia »
monológ (monológuri), s. n. – Soliloc. Fr. monologue. – Der. monologa, vb. (a vorbi singur), din fr. monologuer; monologhist, s. m. (persoană care recită un monolog). Vezi definitia »