OLÓG, OLOÁGĂ, ologi, oloage, adj. (Adesea substantivat) 1. Căruia îi lipsește un picior sau amândouă; care nu poate umbla (bine); paralizat de picioare. ◊ Loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. 2. Fig. (Despre plante) Care nu are cârcei cu care să se agațe pe arac. Fasole oloagă. – Cf. alb. ulok. Vezi definitia »

RUNOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în runologie. [< germ. Runolog, fr. runologue]. Vezi definitia »

HEMATOLÓG, -Ă, hematologi, -ge, s. m. și f. Specialist în hematologie. – Din fr. hématologue. Vezi definitia »

pojmóg s.n. (reg.) ghem, ghemotoc, mototol. Vezi definitia »

LARINGOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în laringologie. (< fr. laryngologue) Vezi definitia »