FÚSTĂ, fuste, s. f. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, care acoperă corpul de la talie în jos; jupă. ♦ Fig. (Depr.) Femeie. – Din ngr. fústa. Vezi definitia »

stăuínă, stăuíni, s.f. (reg.) 1. loc cu iarbă grasă. 2. saivan pentru oi; adăpost. 3. (în forma: stoină) loc unde dorm noaptea vitele în timpul verii. 4. sălaș. Vezi definitia »

TÉMĂ, teme, s. f. 1. Idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică. ◊ Loc. prep. Pe tema... = în jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o piesă muzicală. ◊ Temă cu variațiuni = compoziție muzicală care constă în enunțarea unei teme și în valorificarea ei prin diferite transformări ulterioare. 3. Exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași cuvânt. – Din lat. thema. Cf. fr. thème, it. tema. Vezi definitia »

FOLIÓLĂ s.f. Fiecare dintre frunzulițele care formează o frunză compusă. [Pron. -li-o-. / < fr. foliole]. Vezi definitia »

PARÁDĂ s. f. 1. trecere în revistă a unor trupe care defilează; (p. ext.) manifestație, spectacol destinat a atrage atenția. 2. (fig.) exhibare a unui sentiment care nu este simțit cu adevărat. ♦ a face ~ de ceva = a se făli cu ceva. 3. mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un scrimer, boxer etc. parează o lovitură a adversarului, încercând să dea o ripostă. (< fr. parade, germ. Parade) Vezi definitia »