TAUTOFONÍE s.f. (Lingv.) Repetiție supărătoare a acelorași sunete sau articulații. [Gen. -iei. / < fr. tautophonie, cf. gr. tautophonia < tauto – același, phone – sunet]. Vezi definitia »

ANTINOMÍE, antinomii, s. f. Contradicție categorică între două teze care se exclud reciproc și care pot fi demonstrate la fel de concludent pe cale logică, atunci când nu se ține seamă de realitatea obiectivă. – Fr. antinomie (lat. lit. antinomia). Vezi definitia »

PARABULÍE s. f. tulburare funcțională la psihopați și schizofrenici, manifestată prin slăbirea activității voluntare. (< fr. paraboulie) Vezi definitia »

COMORÁȚIE s.f. Insistență asupra unui punct sau a unei chestiuni deja dezvoltate. ♦ Figură de retorică realizată prin folosirea excesivă a conjuncțiilor coordonatoare „și”, „sau” în propoziție; epimonă. [Gen. -iei, var. comorațiune s.f. / < lat. commoratio, fr. commoration]. Vezi definitia »

HECTIZÍE s. f. friguri continue. (< fr. hectisie) Vezi definitia »