UNIVERSALÍSM s. n. 1. universalitate (1). 2. denumire dată teoriilor filozofice care afirmă existența unei realități ca un tot unit, universal. 3. direcție idealistă în etică care promovează ideea unei morale unice, general-umane, în cadrul societății. (< fr. universalisme) Vezi definitia »

ANTIREALÍSM s.n. Negarea valorii realității obiective, a existenței sale, a legilor ei și a mijloacelor de a o cunoaște. [Pron. -re-a-. / < anti + realism]. Vezi definitia »

GEOTROPÍSM s. n. însușire a organelor unor plante sau a unor plante de a crește cu o anumită orientare față de verticala locului, sub influența gravitației. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géotropisme. Vezi definitia »

EPICUREÍSM s.n. v. epicurism. Vezi definitia »

CARTEZIANISM (‹ fr.) s. n. 1. Filozofia lui Descartes. 2. Filozofia discipolilor lui Descartes („școala carteziană”) și a celor care s-au numit ei înșiși cartezieni: Malebranche, Spinoza, Leibniz. 3. Tradiție filozofică și științifică, de la Descartes pînă în zilele noastre (G. Bachelard, Ed. Husserl, N. Chomski), pretinzînd caracteristicile gîndirii lui Descartes: metodă, origine, rigoare, recuperarea perspectivei idealiste. Vezi definitia »