MACH MAH/ s. m. unitate de măsură pentru viteza mișcării fluidelor, în aerodinamică și în tehnica rachetelor, egală cu 340 m/s. ♦ numărul lui M~ = număr, raportul între viteza de deplasare în aer a unui corp și viteza de propagare a sunetului. (< engl., fr. mach) Vezi definitia »

AMFIBRÁH, amfibrahi, s. m. Unitate ritmică formată (în metrica antică) dintr-o silabă lungă precedată și urmată de două silabe scurte sau (în metrica modernă) dintr-o silabă accentuată precedată și urmată de două silabe neaccentuate. – Fr. amphibraque (lat. lit. amphibrachus). Vezi definitia »

siromáh (-hi), s. m. – Muncitor. Indica (sec. XV-XVII) o categorie fiscală de locuitori din Munt. și din Mold., care nu plăteau dări în chip de proprietari, ci numai ca muncitori manuali, agricultori sau negustori. Sensul lui juridic și administrativ este paralel cu cel de sirac sau sărac. Gr. χειρομάχος, prin intermediul sl. siromachŭ (Giurescu, R. istorică, XIII, 23-43). Cf. sărman. Vezi definitia »

MONÁH, monahi, s. m. Călugăr. [Var.: monác s. m.] – Din sl. monahŭ, ngr. monahós. Vezi definitia »

VALÁH, -Ă, valahi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Nume dat în evul mediu românilor din stânga și din dreapta Dunării de către alte popoare. 2. Adj. Care aparține Valahiei sau valahilor (1), privitor la Valahia sau la valahi. [Var.: vlah, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. sl. vlahŭ. Vezi definitia »