Definita cuvantului poetică
POÉTICĂ s.f. 1. Ramură a teoriei literaturii care tratează despre creația poetică. ♦ Tratat despre creația poetică. 2. Sistem de principii poetice caracteristice unei epoci sau unui curent literar; fel de a scrie propriu unui poet. 3. Parte constitutivă a lingvisticii care se ocupă cu raporturile dintre funcția poetică și celelalte funcții ale limbajului. [< lat., it. poetica, cf. fr. poétique].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu poetică
MAGMOSFÉRĂ s.f. (Geol.) Geosfera cuprinsă între litosferă și nucleul Pământului. V. sima. [Cf. gr. magma – pastă, sphaira – sferă]. Vezi definitia »
Ă s. m. invar. A doua literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere (4) mijlocie, nerotunjită (2)). Vezi definitia »
CĂSÚȚĂ, căsuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui casă1 (1); căscioară, căsișoară, căsulie. ♦ Căsuță poștală = ghișeu sau compartiment special unde se repartizează și se păstrează, la poștă, scrisorile pe care le ridică personal adresantul. 2. Compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă. ◊ Căsuță tipografică = spațiu destinat colofoniului. 3. (La pl.) Spațiile dintre dinții spatei, prin care trec firele de urzeală la războaiele de țesut – Casă1 + suf. -uță. Vezi definitia »
LÁVIȚĂ, lavițe, s. f. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. ♦ Bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești). ♦ (Rar) Scândură pe care se șade în căruță, în sanie. [Var.: láiță s. f.] – Din bg. lavica. Vezi definitia »
BURUIENÚȚĂ, buruienuțe, s. f. Diminutiv al lui buruiană. – Buruiană + suf. -uță. Vezi definitia »