ORDALÍE s. f. probă judiciară în evul mediu constând în supunerea învinuitului la diferite încercări (foc, apă fiartă etc.); „judecata lui Dumnezeu”. (< fr. ordalie, lat. ordalium) Vezi definitia »

ALCALIMETRÍE s. f. Capitol al chimiei care se ocupă cu determinarea concentrației unei baze; procedeu de analiză chimică întrebuințat în acest scop. – Din fr. alcalimétrie. Vezi definitia »

REFRÁCȚIE s.f. Fenomenul de deviere a unei raze luminoase ori sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite. ♦ Indice de refracție = număr care reprezintă câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul respectiv din care provine. [Gen. -iei, var. refracțiune s.f. / cf. fr. réfraction, germ. Refraktion]. Vezi definitia »

OTORAGÍE s. f. hemoragie din ureche. (< fr. otorragie) Vezi definitia »

GERMANOMANÍE s.f. (Rar) Germanofilie. [< german(o)- + manie]. Vezi definitia »