Definita cuvantului refracție
REFRÁCȚIE s.f. Fenomenul de deviere a unei raze luminoase ori sonore sau a unei unde electromagnetice care străbate medii transparente (de densități) diferite. ♦ Indice de refracție = număr care reprezintă câtul dintre viteza unei radiații electromagnetice în vid și viteza ei în mediul respectiv din care provine. [Gen. -iei, var. refracțiune s.f. / cf. fr. réfraction, germ. Refraktion].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu refracție
ANEUSPORÍE s. f. formare a sporilor în cursul meiozei neregulate. (< fr. aneusporie) Vezi definitia »
PARAFAZÍE s. f. afazie caracterizată prin înlocuirea cuvintelor indicate cu altele fără nici o legătură logică între ele. (< fr. paraphasie) Vezi definitia »
OTORINOLARINGOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul urechii, al nasului și al laringelui, precum și cu bolile lor. [Gen. -iei. / < fr. oto-rhino-laryngologie, cf. gr. ous – ureche, rhis – nas, larynx – laringe, logos – studiu]. Vezi definitia »
HIPOTERMÍE s. f. scădere sub normal a temperaturii corpului. (< fr. hypothermie) Vezi definitia »
HIDROGRAFÍE s.f. 1. Ramură a hidrologiei care studiază apele anumitor teritorii. ♦ Totalitatea apelor unei regiuni. 2. Știință care se ocupă cu ridicarea hărților marine. ♦ Totalitatea hărților care reprezintă o mare sau un ocean. [Gen. -iei. / < fr. hydrographie, cf. gr. hydor – apă, graphein – a scrie]. Vezi definitia »