Definita cuvantului polară
POLÁRĂ s.f. Loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, în raport cu cele două puncte în care o secantă mobilă ce trece prin punctul dat intersectează o conică. [< germ. Polare].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu polară
VÂLCELÚȘĂ, vâlcelușe, s. f. Diminutiv al lui vâlcea. – Vâlcea + suf. -elușă. Vezi definitia »
TRICHINÓZĂ s. f. boală parazitară provocată de trichină, prin grave tulburări digestive, dureri musculare etc.; trichineloză. (< fr. trichinose) Vezi definitia »
DEJÚRSTVĂ, dejurstve s. f. (Înv.) Corp de gardă; comandament militar [Var.: djúrstvă s. f.] – Din rus. dĕzurstvo. Vezi definitia »
MECÁNICĂ s.f. 1. Știință care studiază condițiile mișcării și ale repausului corpurilor. ♦ Mecanică cerească = știință care studiază mișcarea aștrilor. 2. Tehnica procedeelor în care intervin în special fenomene mecanice; mecanotehnică. [Gen. -cii. / cf. fr. mécanique, cf. gr. mechane – mașină]. Vezi definitia »
UMBÉLĂ, umbele, s. f. Inflorescență în care pedunculii fiecărei floricele pornesc din același punct și se ridică la aceeași înălțime, ca pânza unei umbrele. – Din lat. umbella, fr. ombelle. Vezi definitia »