TÚRCIC, -Ă, turcici, -ce, adj. (În sintagma) Limbă turcică = (la pl.) familie de limbi înrudite vorbite pe un teritoriu aflat între sud-estul Europei, Siberia și China; (și la sg.) fiecare dintre limbile care aparțin acestei familii. ♦ (Despre populații, popoare) Care aparține familiei de limbi mai sus definite. – Turc + suf. -ic. Vezi definitia »

GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și variabilității organismelor. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique. Vezi definitia »

ENÉRGIC, -Ă adj. plin de energie, de vigoare; hotărât, tare. ◊ (despre medicamente) cu acțiune puternică, imediat eficace. ◊ (adv.) cu energie. (< fr. énergique) Vezi definitia »

ELECTROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la electrotehnică. II. s. f. 1. ramură a științei care studiază fenomenele electrice și magnetice sub aspectul aplicării lor în tehnică. 2. ramură a tehnicii care studiază aceste aplicații. (< fr. électrotechnique) Vezi definitia »

OTORINOLARINGOLÓGIC, -Ă, otorinolaringologici, -ce, adj. (Med.) Referitor la otorinolaringologie, de otorinolaringologie. – Din fr. oto-rhino-laryngologique. Vezi definitia »