BITRONCÓNIC I. adj. în forma a două trunchiuri de con cu baza comună. II. s. n. vas cu această formă. (< bi- + tronconic) Vezi definitia »

SÉRIC, -Ă adj. referitor la ser. (< fr. sérique) Vezi definitia »

nabóinic, nabóinice, s.n. (reg.) unealtă cu care se bat parii carmacelor pentru a fi fixați în fundul unei ape; mai. Vezi definitia »

CITOTÓXIC, -Ă adj. cu efect toxic asupra unor celule. (< fr. cytotoxique) Vezi definitia »

CANÓNIC², -Ă, canonici, -ce, adj. În conformitate cu canoanele, privitor la canoane; canonial. ◊ Drept canonic = drept bisericesc. ♦ Recunoscut de biserică. – Din fr. canonique, lat. canonicus. Vezi definitia »