RELEVMÉNT, relevmente, s. n. Unghi în planul orizontal format de o direcție de referință și direcția unui punct oarecare, reprezentat printr-un astru, printr-un obiect terestru sau de pe mare. ♦ Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător de unde electromagnetice. – Din fr. relèvement. Vezi definitia »

DILIGÉNT, -Ă adj. sârguitor, silitor. (< lat. diligens, fr. diligent) Vezi definitia »

COEXISTÉNT, -Ă adj. Existent în același timp sau împreună cu altcineva sau cu altceva. [Cf. fr. coexistent]. Vezi definitia »

CONTESTÁNT, -Ă adj. care discută, pledează. (< fr. contestant) Vezi definitia »

absént (abséntă), adj. – Care lipsește. < Fr. absent. – Der. (din fr.) a absenta, vb.; absență, s. f.; absenteism, s. n. Vezi definitia »