ORATÓRIU s. n. lucrare vocal-simfonică de mare întindere, pe o temă dramatică, pentru soliști, cor și orchestră. (< lat. oratorium, it. oratoriu, fr. oratoire) Vezi definitia »

RESCIZÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. [< fr. rescisoire, lat. rescissorius]. Vezi definitia »

PREZÍDIU, prezidii, s. n. Organ colectiv de conducere a unei adunări, a unei instituții, a unui stat etc.; grup de persoane care prezidează unele adunări, ședințe solemne etc. [Var.: prezídium s. n.] – Din lat. praesidium, rus. prezidium. Vezi definitia »

EPITÉLIU s. n. 1. țesut vascular, alcătuit din unul sau mai multe straturi de celule, care formează învelișul pielii, al mucoaselor, glandelor etc. 2. strat de celule alungite care căptușește interiorul anumitor organe, la plante. (< fr. épithélium) Vezi definitia »

POZITRÓNIU s. n. (Fiz.) Formație instabilă formata dintr-un electron și un pozitron, care gravitează în jurul centrului de masă comun. – Din fr., engl. positronium. Vezi definitia »