BERÍLIU s. n. Metal alb, ductil și maleabil, foarte dur, întrebuințat la aliaje și ca dezoxidant. [Pr.: -li-u] – Fr. béryllium. Vezi definitia »

ASÉDIU s.n. Împresurare cu armată a unui loc întărit pentru a-l cuceri. ◊ Stare de asediu = suspendare a puterii anumitor legi și înlocuirea lor cu un regim special de esență militară. [Pron. -diu, pl. -ii. / < it. assedio]. Vezi definitia »

INTERFLÚVIU, interfluvii, s. n. Porțiune de teren cuprinsă între două văi vecine, care, după unitatea de relief pe care se dezvoltă, se numesc pod, câmp, culme, creastă etc. – Din fr. interfluve (după fluviu). Vezi definitia »

MONOCÁZIU s. n. inflorescență cimoasă unipară, cu axa terminată în floare. (< fr., lat. monochasium) Vezi definitia »

DELFINÁRIU s.n. Bazin în care se țin delfinii. [Pron. -riu. / et. incertă]. Vezi definitia »