DATÍV s.n. Caz al declinării, în care stă de obicei complementul indirect și care răspunde la întrebarea „cui”. ◊ Dativ etic = cazul dativ în care pronumele neaccentuate mi, ți arată persoana care este interesată (afectiv) în acțiune. [< lat. dativus, cf. fr. datif]. Vezi definitia »

ALITERATÍV, -Ă adj. Referitor la aliterație. [Cf. fr. allitératif]. Vezi definitia »

CANTITATÍV, -Ă, cantitativi, -e, adj. Privitor la cantitate, de cantitate. – Din fr. quantitatif. Vezi definitia »

PERFECTÍV, -Ă adj. (despre verbe) care exprimă acțiunea, eliminând noțiunea de durată și de desfășurare și insistând asupra începutului și sfârșitului ei. (< fr. perfectif, germ. perfektiv) Vezi definitia »

DESCRIPTÍV, -Ă adj. Care descrie; cu descrieri; descriptic. ◊ (Mat.) Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care folosește metode de cercetare bazate pe reprezentarea unui punct din spațiu cu ajutorul proiecțiilor pe două planuri. [Cf. fr. descriptif, lat. descriptivus]. Vezi definitia »