Definita cuvantului proscripție
PROSCRÍPȚIE s.f. 1. Procedeu de condamnare la moarte fără judecată, înscriind numele persoanei condamnate pe o listă care se afișa. 2. Izgonire din patrie; surghiun. [Gen. -iei, var. proscripțiune s.f. / cf. fr. proscription, lat. proscriptio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu proscripție
MORFOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază forma organismelor vegetale și animale. ◊ Morfologia artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de artă; morfologie terestră = geomorfologie. 2. Parte a gramaticii care studiază părțile de vorbire și flexiunea lor. [Gen. -iei. / < fr. morphologie, cf. gr. morphe – formă, logos – studiu]. Vezi definitia »
ONICALGÍE s.f. (Med.) Durere în unghii, cauzată de o mică tumoare. [Gen. -iei. / < fr. onychalgie, cf. gr. onyx – unghie, algos – durere]. Vezi definitia »
CERVICOCISTOPEXÍE s. f. suspendare chirurgicală a colului vezical în caz de incontinență urinară. (< fr. cervico- cystopexie) Vezi definitia »
CELIOSCOPÍE s. f. Metodă de examinare a interiorului cavității abdominale; peritoneoscopie. [Pr.: -li-o-] – Din fr. coelioscopie. Vezi definitia »
suráie, surắi, s.f. (reg.) vacă de culoare sură. Vezi definitia »